Istorie şi interviuri cu foşti angajați

Stimaţi colegi, avem ocazia să vă prezentăm o parte din revista Secolul Radiofoniei din 1948 în care este prezentată staţia radio Bucureşti - Băneasa. Precizăm că această staţie/clădire nu mai există în prezent, dar amplasarea ei a fost vis-a-vis de actualul aeroport Băneasa pe partea cu Administraţia Naţională de Meteorologie, la sud de actualele clădiri ale ANM, cam unde se află acum ceea ce a mai ramas din livezile de piersici ale Universităţii de Agronomie Bucureşti (lucru confirmat de un coleg aflat acum la pensie dar care a apucat în tinereţe să vadă această clădire). Trecând peste latura politică a revistei, impusă de regimul politic de atunci, ne cerem scuze că nu putem publica întreg conţinutul revistei deoarece scanarea la o rezoluţie acceptabilă ocupă un spaţiu prea mare.

Pentru cei pasionaƫi de istoria telecomunicaƫiilor din România, avem ocazia să prezentăm coperta revistei Natura din 15 iunie 1938 în care apare fotografia staţiei de emisie radio Bucureşti Băneasa. Din păcate, în cuprinsul revistei nu sunt detalii despre această staţie, dar din documentarea efectuată de noi se pare totuşi ca amplasarea a fost în zona actualului aeroport Băneasa, pe partea cu institutul de meteorologie, dar clădirea nu mai există în prezent. Vă prezentăm totuşi din cuprinsul revistei un articol interesant al profesorului Hurmuzescu despre conferinţa internaţională de radio din 1938 ce a avut loc la Cairo – Egipt.

Transformată ȋn anii 1960 din fabrica Radio Popular, prin invesţitii majore, comasări şi exproprieri ȋn Uzinele Electronica, aceasta a fost ȋntreprinderea de referinţă ȋn producţia de radioreceptoare şi televizoare din România. Ȋn această uzină s-au fabricat sute de mii de radioreceptoare şi televizoare cunoscute de noi toţi din care enumerăm radioreceptoarele Opera, Darcle, Albatros, Neptun, Bucur, Gloria şi televizoarele Cosmos, Dacia, Miraj, E 47.
Produsele acestei uzine au fost exportate ȋn ţări precum Franţa, Olanda, SUA, RFG, RDG, Austria, Elveţia şi cu toate acestea, după 1989 uzina a avut soarta nefastă ca a altor uzine din această ţară. De la cele peste 434.000 de televizoare alb-negru și 75.000 de televizoare color cât producea în 1989, Electronica a ajuns să producă în 2003 doar 137 de televizoare color iar din 5.514 de persoane câte lucrau în 1989, numărul de angajați a ajuns la 60 în anul 2006.
Pentru cei interesaţi de istoria electronicii ȋn România, vă prezentăm un interviu document istoric cu o parte din specialiştii care au lucrat ȋn această uzină.

"Alo, Alo, aici radio Bucureşti" cu acest anunţ a ȋnceput, oficial, acum 88 de ani să emită postul naţional de radio din România. De atunci au fost multe ore de emisie şi ... multe programe. Staţiile de radio au apărut şi ele ȋn diverse puncte ale ţării pentru acoperirea suprafeţei acesteia. Staţia pe unde lungi de la Bod şi multe altele pe unde medii şi ultrascurte. Articolul prezintă o staţie de radio pe unde medii, de putere, cea de la Boldur.

Petrec trei săptămâni în creierii munţilor, dintr-o lună, la locul de muncă, apoi o săptămână merg acasă şi se bucură de cei dragi. Este vorba despre angajaţii de la Staţia de radio-comunicaţii Cerbu – Gorj.
Pe cei şase oameni care şi-au petrecut cea mai mare parte din viaţă izolaţi, la locul de muncă, nici sărbătorile de iarnă nu îi aduc acasă de cele mai multe ori.
Gheorghe Andreșiu este radioelectronist de 21 de ani la Staţia de radiocomunicaţii Cerbu. Este veteranul echipei formate din şase angajaţi. Când vorbeşte despre familia lui, despre revederea cu soţia şi copiii, îl copleşesc emoţiile, pentru că îi vede destul de rar.