Anul 2017 din punct de vedere sindical, a fost un an marcat de orgolii, prea multe orgolii ale unor "lideri" care s-au crezut singurii în stare de a dori binele salariaţilor prin negocierea numai de către ei a unui CCM. Nu s-a dorit sub nicio formă o unificare a miscării sindicale ci s-a dorit perpetuarea acestei "puzderii" de organizaţii sindicale şi rămânerea în funcţie a aceloraşi eterni lideri. Nu credem că rezultatele anterioare justifica acest lucru, prin prisma drepturilor pierdute/suspendate în ultimii ani, dar asta a contat prea puţin dacă anumite persoane îşi satisfăceau orgoliile personale.

       Nu s-a înţeles că justiţia nu poate fi păcălită iar rezultatul final a fost o lipsă a CCM-ului timp de trei luni. Iar acest lucru s-a simtit dureros în buzunarul multor colegi. Dar pentru a fi siguri că nu pierd totul, unii lideri au jucat şi cartea reprezentanţilor salariaţilor şi au făcut tot ce este posibil pentru a fi aleşi chiar dacă salariaţii au transmis semnale clare că doresc o schimbare. În aceste condiţii, chiar dacă două din sucursale, probabil influenţate de "liderii" lor, s-au opus şi au încercat tot felul de diversiuni, doua persoane s-au erijat în reprezentanţi ai salariaţilor şi s-au asezat cu tupeu şi fără nicio jenă la masa negocierilor.

       "Experimentul" cu reprezentanţii salariaţilor considerăm că este un precedent periculos pentru viitorul negocierilor colective care vor mai fi la nivelul societăţii, iar această situatie ar trebui să fie un duş rece pentru întreaga mişcare sindicală dar şi un imbold pentru unificarea mişcări sindicale atât de fragmentată în prezent. Drumul pe care noi ca salariaţi am pornit acum, seamănă dureros de mult cu drumul câtorva sute de colegii salariaţi la Telecom care au fost externalizaţi la Ericsson. Au avut sindicat reprezentativ, au avut CCM, apoi mişcarea sindicală s-a divizat în multe sindicate după care au apărut reprezentanţii salariaţilor şi a fost bine la început dar acum nu mai au nimic, nici măcar CCM, doar salariul de bază şi atât. Nu trebuie să ne lăsăm amăgiţi de faptul că la recenta negociere de CCM, conducerea societăţii a oferit reprezentanţilor salariaţilor spre a fi cuprinse în CCM câteva corecţii şi drepturi care sunt un prim pas spre normalitate şi ar fi trebuit făcute în ultimii ani. Este meritul actualei conduceri, nu al reprezentanţilor salariaţilor aşa cum se laudă unii. Totuşi noi cei mai vechi nu trebuie să uitam, privind în urmă la alte CCM-uri, că noi am avut mult mai multe drepturi decât mica corecţie care s-a făcut în prezent. Pentru cei nou angajaţi întradevăr poate este mai bine ca anul trecut, dar noi cei mai vechi nu putem uita de unde am pornit după 1989 şi unde am ajuns din punct de vedere al drepturilor sindicale, dar mai ales al nivelului de salarizare comparativ cu piaţa muncii.

       Nu ştim dacă s-a dorit să se inducă percepţia în rândul salariaţilor că este mai bine cu reprezentanţii salariaţilor decât cu foştii sindicaliştii, dar dacă este aşa, este un joc periculos. Oricum reacţia conducerii este de înţeles având în vedere "colaborarea" cu ultimii parteneri de dialog social. Noi considerăn că la actualele negocieri de CCM reprezentanţilor salariaţilor "li s-a luat faţa" cu ceea ce s-a oferit din partea conducerii şi au scăpat din vedere faptul că au pierdut total controlul pe care în mod "tradiţional" îl aveau sindicatele în ceea ce priveşte discutarea drepturilor salariale.

       Concret, dacă în trecut sindicatele negociatoare ale CCM-ului trebuiau să fie consultate referitor la contrucţia bugetului pe anul viitor, acum reprezentanţii salariaţilor nu mai trebuie să fie consulaţi ci doar informaţi. Astfel conform CCM, reprezentanţii salariaţilor nu vor mai discuta cât vor fi cheltuielile salariale şi numărul de salariaţi al societătii pe anul viitor ci doar vor fi informaţi despre acest lucru. De asemenea, participarea la şedinţele de CA era un lucru firesc înainte, când sindicatele semnatare ale CCM-urilor participau la discuţii (fără drept de vot) şi puteau să-şi prezinte punctul de vedere în plenul şedinţei, acum Preşedintele CA poate invita un reprezentant al salariaţilor la şedintele de CA, iar dacă îl invită (nu ştim pe care din ei), CCM-ul actual nu mai precizează dacă reprezentantului salariaţilor i se va pune la dispoziţie şi materialele care se vor discuta în cadrul şedinţei de CA. Deci tocmai în şedinţele CA unde se iau deciziile importante legate de viitorul societăţii, reprezentanţii salariaţilor sunt absenţi. Prin utilizarea în anumite articole a sintagmei "informează" în loc de sintagma "consultă", reprezentanţii salariaţilor s-au poziţionat, în situaţia de noncombat pe anumite teme de discuţie de interes pentru salariaţi iar acest lucru va fi o mare problemă la primul "cutremur politic" când o nouă conducere care va veni ar putea să nu fie la fel de deschisă la discuţii ca actuala şi va aplica exact prevederile din CCM şi doar va informa.

       Din punctul nostru de vedere, este evidentă lipsa de experienţă a reprezentanţilor salariaţilor, este evidentă lipsa sprijinului unui avocat de care sindicatele beneficiază, este evidentă lipsa dialogului cu ceilalţi parteneri de dialog social dar şi mai evidentă este lipsa de coeziune a acestor reprezentanţi. Dacă la un sindicat există un lider şi este o poziţie comună a tuturor pe diverse teme de discuţie cu conducerea, la reprezentanţi este greu de cristalizat o decizie comună şi nici nu se pune problema de stabilire a unui lider, iar această "individualitate" îi face vulnerabili în faţa conducerii.

       Aceasta lipsă de unitate şi pe cale de consecinţă faptul că nu există un mod de acţiune şi de informare comună a reprezentanţilor poate produce efecte nedorite la nivelul salariatilor, iar cel mai elocvent exemplu este cel referitor la gravul accident de muncă (cu maşina de tură de la Tâncăbesti) petrecut la jumătatea lunii decembrie 2017 soldat cu 5 răniţi grav. Societatea nu a acordat niciun ajutor celor afectaţi, pentru că în CCM s-a precizat că aceste ajutoare se acordă începând cu 1 ianuarie 2018. Noi nu am înteles de ce s-a semnat aşa (probabil din motive de reducere a cheltuielilor) şi am insistat pentru semnarea unui act adiţional pentru a se putea devansa acest termen şi a putea fi astfel ajutaţi cei aflaţi in suferinţă. S-a semnat acest document, dar a trecut anul şi nu s-a întâmplat nimic pentru că reprezentanţii nu au urmărit şi finalitatea demersului. Dezamăgiţi de situaţie, la început de an noi am reluat întrebările la toate persoanele de decizie care ar fi trebuit să fie implicate în această situaţie şi am constatat cu stupoare că nici acum la început de an niciunul din cei 5 răniţi nu a primit un ajutor din partea societăţii. Motivul a fost stupefiant: nu au făcut cerere ! Păi cum să facă cerere un salariat aflat de trei săptămâni în comă? Procedurile chiar ne-au luat minţile ? Unde este spiritul nostru de omenie ? Singurul ajutor acordat până acum, a fost de la sindicat, pentru că în speranţa întreprinderii şi a reprezentanţilor .........

       Oricum sindicatul nostru " va stresa" în continuare "factorii decidenţi" să-şi facă datoria şi să ajute grabnic colegii aflaţi în suferinţă, dar situaţia este fără cuvinte şi în niciun caz în spiritul creştinesc al sărbătorilor care abia au trecut. De ce s-a întamplat aşa? Pentru că reprezentanţii salariaţilor nu sunt uniţi într-un birou operativ ca sindicatele şi nu au o agendă comună de probleme care trebuiesc rezolvate şi al căror parcurs trebuie urmărit până la finalizare. Sindicatele fac tot posibilul pentru a-şi ajuta membrii de sindicat, iar sindicatul nostru în anul care a trecut a ajutat nu mai puţin de 25 de salariaţi şi copii ai salariaţilor care au avut grave probleme de sănătate şi din nefericire un deces exact în perioada când nu exista CCM, astfel că familia nu a putut fi ajutată de societate ci tot de sindicat. Deci şi asemnea situaţii fac diferenţa dintre sindicate şi reprezentanţii salariaţilor.

       De aceea subliniem încă odată faptul că "episodul" cu negocierea CCM-ului de către reprezentanţii salariaţilor este excepţia de la regulă şi nu regula, iar riscul de a nu avea un sindicat reprezentativ ne va conduce pe termen scurt către rezultatul colegilor de la Ericsson. Prin lege sindicatele au mult mai multe atribuţii decât reprezentanţii salariaţilor şi pot face mult mai multe. Prin prisma "rezultatelor" sindicale avute în ultimii ani înţelegem şi atitudinea unor colegi de respingere a noţiunii de sindicat, dar să nu confundăm mişcarea sindicală care este un lucru foarte util cu activitatea unor "lideri" sindicali care prin "rezultatele" lor au compromis noţiunea de sindicat.

       Totuşi atitudinea multor colegi de a sta în expectativă fără a se implica, este dăunatoare pentru toţi, iar pe termen scurt va duce la inexistenţa unui CCM şi implicit la pierderea unor drepturi salariale (menţionăm doar că în Codul muncii nu mai există noţiunea de vechime în muncă, care pentru mulţi colegi înseamnă 25 % din salariu). Afirmaţia că şi cu sindicate şi fără sindicate avem aceleaşi drepturi este complet eronată şi denotă egoism din partea acestor colegi care vor drepturi dar cu implicarea altora nu a lor. Dacă noi nu luăm atitudine faţă de excesul sau abuzul unora în anumite situaţii, indiferent că sunt de la sindicat sau de la conducere, atunci să nu ne văităm că am ajuns în situaţia actuală. 

       De aceea trebuie ca în acest an noi toţi să realizăm un singur sindicat puternic, pentru că altfel după expirarea actualului CCM nu va mai fi nimic, iar viitorul încă nu sună bine.