Deci, decizia instanţei nu ȋnseamnă o nouă licitaţie, ci doar reevaluarea ofertelor ţinând cont de ceea ce a admis instanţa ca argumente valide. Trebuie vazută motivarea instanţei pentru a şti care sunt exact efectele acesteia. Oricum ȋntreaga procedură necesită timp, probabil luni de zile şi uite aşa,se va aduce SNR ȋn pragul falimentului…..Poate asta se şi doreşte.
Menţionăm că la momentul licitaţiei au fost depuse două oferte : una din partea asocierilor formate din Frontal Communication şi GatesAir Inc (SUA), alături de Prime Telecom (subcontractant) şi cealaltă din partea asocierii Ericsson Telecommunications Romania şi Ericsson AB (Suedia).
Reamintim că Frontal este un integrator de sistem şi soluţii IT&C ȋn România, ȋn momentul de faţă, partener de afaceri cu Omnilogic iar GatesAir este fosta diviziei de broadcast a lui Harris.
Trebuie precizat că ambii ofertanţi au fost declaraţi ca ȋndeplinind toate cerinţele din punct de vedere tehnic şi a fost declarată câştigătoare asocierea ofertantului Ericsson datorită preţului mai mic (semnificativ mai mic). Ȋn aceste condiţii ofertantul care a pierdut şi anume Frontal a contestat decizia prima dată la Consiliul National de Soluţionare a Contestaţiilor unde nu a avut câştig şi apoi la Curtea de Apel Bucureşti. Ȋn instanţă s-a contestat că anumite cerinţe tehnice ofertate de către Ericsson nu ar fi conforme cu realitatea şi s-a solicitat instanţei chiar o expertiză tehnică pe echipamente, lucru respins de instanţa de judecată. Ȋn aceste condiţii au fost contestaţi ȋn continuare ȋn instanţă anumiţi parametrii ai echipamentelor ofertate de Ericsson prezentaţi ȋn oferta tehnică depusă la licitaţie.
Se spune (ca să dăm doar un singur exemplu referitor la argumentele valide admise de instanţă) ca unul din argumentele Frontal a fost că un anumit parametru trebuia să fie de minim 35dB iar Ericsson ar fi scris ȋn oferta 33dB după care, la o cerere ulterioară de precizări din partea SNR, au zis că este 35dB şi au furnizat şi fişe cu măsurători. (Totuşi ȋn documentaţia depusă, undeva, ȋntr-o fişă de date Ericsson ar fi indicat că valoarea este de 35dB). Şi aici apare una din obiecţiile Frontal cum că ofertele trebuiesc judecate după conţinutul lor aşa cum au fost depuse, ȋn termenul prevăzut, nu după recitificări sau clarificări ulterioare.
Cam acestea sunt genul de motive pentru care s-a contestat licitaţia şi pe care instanţa le-a admis ca valide.
Acum dacă ȋn urma reevaluarii se stabileşte că ofertantul Frontal trebuie să livreze echipamentele, nu poate oare actualul câştigător, Ericsson să conteste şi el la rândul său această decizie şi să o luăm de la capăt ȋn instanţă?
Este o situaţie foarte ȋncurcată al cărui rezultat cert este amânarea ȋn continuare a achiziţiei de echipamente noi necesare implementării programului de trecere la televiziunea digitală şi aşa ȋntârziat nepermis de mult. Acest lucru va adânci şi mai mult deficitul financiar al societăţii datorită ȋncasărilor foarte reduse de la Societatea Română de Televiziune . Dar nici aceste sume mici (pentru emiţătorii modificaţi si aflaţi ȋn funcţiune) nu pot fi plătite ȋn prezent de TVR, deoarece nu există un contract cadru ȋntre cele două instituţii ȋntrucât TVR nu are Consiliu de Administraţie care să semneze un contract cadru cu SNR (ultimul contract cadru a expirat la sfârşitul anului 2015).
Ȋn aceste condiţii, singura variantă este extinderea soluţiei de modificare a emiţătorilor existenţi. Asta dacă se vrea a se mai primi ceva bani de la TVR pentru retransmisia programelor. Nu de alta, dar nu credem că va fi rezolvată trecerea la digital cu echipamente noi anul acesta. Iar dacă va fi vorba de upgrade-uri la echipamentele Harris existente, posibil că cei de la GatesAir vor fi cooptaţi şi nu alţii pentru că sunt singurii care ar putea face upgradrea emiţătoarelor analogice Harris ei fiind producătorii echipamentelor. Că vor fi folosiţi de Frontal sau de alţii, rămâne de văzut.
Ȋn condiţiile actuale financiare, poate că soluţia "provizorie" e mai bună decât a se cumpăra emiţătoare noi. Poate că este mai bine să fim prudenţi ȋn contractarea de noi credite pentru achiziţia de emiţători noi acum ȋntrucât există numeroase incertitudini legate de legislaţie, de situaţia financiară a TVR, de taxa radio-Tv care se doreşte anulată, de situaţia licenţelor de radio care vor expira la sfârşitul acestui an, de multe alte constrângeri care nu avantajeaza SNR şi de care nu pomenim aici şi totul pe fondul unui an electoral care de regulă este imprevizibil la nivelul deciziilor politice.
Pe fondul acestei situaţii, SNR şi mai ales Ministerul Comunicaţiilor ca unic acţionar trebuie să-şi asume acest nou eşec al proiectului de trecere la televiziunea digitală ȋn România. Nu este posibil ca din 2008 de cand România şi-a luat angajamentul să treacă la televiziunea digitală şi până acum ȋn 2016 să nu se realizeze acest lucru. Nu ajută cu nimic depunerea demisiilor conducerii SNR anunţată săptămâna trecută şi revenirea asupra deciziei de depunere a demisiilor, ȋn sensul că şi le-au retras (din câte se aude săptămâna aceasta). Este nevoie de o strategie de dezvoltare viabilă pe termen mediu şi de lărgire a portofoliului de clienţi care să aducă ȋncasări suplimentare societăţii (nu continuarea proiectului Wimax care nu are niciun viitor şi consumă resursele existente).
Dupa această sentinţă a instanţei, ţinând cont de situaţia financiara existentă şi de previziunile financiare nefavorabile pentru următoarea perioadă, bugetul SNR pe anul 2016 a fost adoptat recent fără participarea sindicatelor cu foarte multe tăieri de cheltuieli inclusiv cele salariale unde au fost luate ȋn considerare toate reducerile aduse la cunoştiinţa sindicatelor. Am solicitat clarificări doamnei Director Executiv Economic ȋn urmă cu o saptămână (deci ȋnainte de adoptarea bugetului) când au fost prezentate sindicatelor aceste reduceri de cheltuieli salariale, dar nu am primit niciun răspuns şi nici nu am fost chemaţi la discuţii pe această temă.
Surprinde neplăcut (sau poate am fost noi naivi) că din toate propunerile de ȋmbunătăţire a activităţii primite de la salariaţii ca urmare a consultării acestora referitor la identificarea problemelor concrete de la locul de muncă, nu se sulfă nicio vorbă. S-au trimis propuneri concrete atât ȋn luna Noiembrie 2015 către conducerea SNR cât şi ȋn lunile Ianuarie şi Februarie 2016 atât la SNR cât şi la Ministerul Comunicaţiilor fără ca noi salariaţii să constatăm că s-a schimbat ceva şi că s-a luat ȋn considerare cel puţin o singură măsură primită de la angajaţi. Probabil că multe din propuneri deranjau confortul unor persoane suspuse care se simt bine aşa cum este acum chiar dacă societatea nu are un viitor bun.
Ȋn schimb conducerea SNR a dat recent o decizie ca niciun angajat să nu iasa pe poarta societăţii fără bilet de voie semnat de director. Deci din cauza angajaţilor care luau covrigi de la chioşcul din colţ nu merge treaba şi trebuiau luate măsuri urgente. Este o iniţiativă care ne aduce aminte de vremuri când la venire şi la plecare, angajatul era controlat atent ȋn servietă, geantă sau bagajul pe care ȋl avea asupra lui.
Dezamăgitor. Ne aşteptam la acţiuni concrete care să revitalizeze societatea dar nu cred ca vom avea parte de aşa ceva ȋn următoarea perioadă. De ce ? Pentru că nu se doreşte. Daca s-ar dori, ar fi aplicate o parte din propunerile primite de conducere (foarte multe de bun simţ) şi care nu afectează financiar angajaţi.
Ca o primă urgenţă majoră, sugerăm conducerii redistribuirea personalului tehnic existent la servicii nontehnice către serviciile tehnice si staţiile din sucursale care au o lipsă acută de specialişti ca urmarea a plecării la pensie ȋn ultima perioadă a unor valororoşi specialişti. De asemenea se impune angajarea de tineri absolvenţi cu studii tehnice ȋntrucât lipsa de specialişti la o societate care prestează activităţi tehnice ȋnseamnă faliment.
Considerăm de asemenea ca o urgenţă reducerea birocraţiei şi revizuirea actualelor organigrame foarte stufoase şi ineficiente. Nu este normal ca Directorul General să fie ȋnconjurat de 5 consilieri economici şi de niciunul tehnic.(Poate că se justificau consilierii economici, dacă reuşeam să implementăm şi noi ca instituţie un proiect pe bani europeni nu numai pe credite luate de la bănci, dar nu a fost cazul din păcate.)
Puţinii ingineri şi specialişti care mai există sunt sufocaţi de birocraţie şi marea majoritate a timpului se ocupă de ȋntocmit hârtii cu indicatorii de performanţă, raportări lucrări, viziuni, managementul integrat, etc. Pentru bunul mers al societăţii, inginerii şi tehnicienii trebuiesc sprijiniţi şi lăsaţi să se ocupe de problemele tehnice şi de dezvoltarea de noi servicii aducătoare de venituri nu de hârţogăria care justifică locul de muncă al altora.
Rezultatul acestei contestaţii trebuie să dea de gândit conducerii care trebuie să poarte un dialog real cu toţi angajaţii pentru schimbarea actualei stări de fapt.
Solicităm pe această cale (din nou) o ȋntrunire a conducerii SNR cu toţi angajaţii ȋn amfiteatrul societăţii pentru a se discuta deschis şi nu prin comunicate unilaterale despre strategia societăţii ȋn următoarea perioadă şi măsurile reale de redresare ce trebuiesc luate.
