Se împlineşte aproape un an de la schimbarea conducerii şi chiar dacă perioada nu a fost atât de mare de timp se pot face bilanṭuri şi se pot trage concluzii. Dar cu ce bilanṭuri pozitive ar putea veni conducerea actuală a SNR? Să se laude că nu a achiziṭionat emiṭători noi pentru MUX-ul 1 de televiziune digitală? Să se laude că nu a întreprins demersuri concrete pentru implementarea MUX-urilor 2 şi 4 care trebuie să fie funcṭionale pe 01.05.2017? Să se laude că au fost prelungite licenṭele de emisie radio doar în ultimul moment şi la presiunea sindicatului nostru? Să se laude că au fost suspendate numeroase drepturi salariale ale angajaṭilor? Să se laude că nu există o politică de resurse umane iar numărul tehnicienilor a ajuns la limita de avarie ? Să se laude că numărul de angajaṭi a scăzut continuu dar rezultatele financiare sunt tot mai slabe? Să se laude că SNR şi-a continuat declinul şi încheie un nou an pe pierdere?

Din păcate, conducerea actuală nu are chef de astfel de bilanṭuri, pentru că nu ar da deloc bine pentru ea. Totuşi trebuie să recunoaştem meritul actualei conduceri şi anume, acela că a excelat în birocraṭie. Iar reducerea bugetului a fost un subiect mult mai important pentru conducere decât implementarea unor proiecte care să ajute compania să progreseze. Acum la ora bilanṭului pentru a bifa ceva în contractul de mandat conducerea încearcă să se salveze prin modificarea organigramelor şi “reorganizarea” personalului. Nu trebuie să termini o facultate cu specializarea management, însă în primul an de facultate profesorii te învaṭă câteva reguli de bază, printre care una foarte simplă: concedierea nu este o soluṭie de redresare financiară.

Trebuie să spunem că SNR de mulṭi ani este condusă prost, iar cei care suferă sunt angajaṭii care vin la muncă şi îşi fac treaba. Managerii care s-au perindat la conducerea SNR-ului, de mulṭi ani nu au ştiut altceva să facă decât să umble la numărul de angajaṭi, la salarii sau la programul de lucru. Noi credem că totuşi cineva nu vrea să vadă că principala problemă sunt managerii care trebuie să raspundă pentru proasta gestionare a societăṭii, însă în România peştele chiar dacă se împute de la cap… se taie de la coadă.

România, ca ṭară a tuturor posibilităṭilor, dă dovadă de multă “tărie de caracter” promovând nonvalorile, iar cei care au rezultate sunt traşi pe linie moartă fără explicaṭii, pentru că deranjează. În acest timp „specialiştii nimicului” care sunt promovaṭi, continuă să facă pe neştiutorii şi să perpetueze, probabil cointeresaţi, un management dezastruos. Şi se pune întrebarea firească de ce vor să conducă ceva la care nu se pricep? Nu ştim de ce, dar este posibil pentru bani şi interese personale. Şi de obicei în România interesele personale primează în faṭa fişei postului pentru că toṭi ştiu că nu îi trage nimeni la răspundere pentru faptul că nu se pricep la nimic. Cum a fost posibil aşa ceva? Pentru că noi românii, suntem uşor de prostit din vorbe, uşor de călcat în picioare şi nu am luat atitudine împotriva tuturor celor care au distrus prin “managementul performant” zeci de întreprinderi. Şi atunci unde speră să ajungă România peste 25 de ani? Nicăieri.

Revenind la SNR, nu ştim cine a împiedicat actuala conducere să fie eficientă. Ştim doar că  pe fondul situaṭiei financiare dezastruoase în care se află SNR şi fără o perspectivă de dezvoltare în viitorul apropiat, Directorul General, domnul Mircea Herăstrău în calitate de reclamant a acṭionat în judecată la Tribunalul Bucuresti : Societatea Naṭională de Radiocomunicaṭii  SA , Consiliul de Administraṭie al SNR şi Comisia Naṭională pentru Cetăṭenie !!! . Probabil aceşti “pârâṭi” sunt de vină pentru situaṭia dezastruoasă a societăṭii. Vom vede ce spune instanṭa, dar până atunci SNR-ul va acumula pierderi şi va aluneca mai departe pe toboganul falimentului.

Pe de altă parte, după ce a semnat de comun acord cu actuala conducere CCM-ul pe anul următor, din care au fost suspendate cele mai multe drepturi salariale de când există mişcarea sindicală în această societate şi SLNR a deschis proces împotriva SNR dar şi împotriva MCSI. Probabil că dă bine la “electorat” mai ales că acum se pregătesc de al doilea rând de alegeri din acest an, deoarece preşedintele ales în primăvară şi-a dat demisia nu ştim din ce motive.

În acest timp noi, ceilalṭi, angajaṭii care am avut cel mai dezastruos an din istoria SNR iar în mandatul actualei conduceri şi cu semătura SLNR am rămas fără multe drepturi salariale, pe cine dăm în judecată? Credem că dăm în judecată soarta care ne-a “binecuvântat” cu aşa “lideri”.

Sindicatul nostru a fost sfidat de ambele părṭi în acest an deşi am făcut numeroase îndemnuri la dialog social şi la găsirea unor soluṭii cu impact minim asupra angajaṭilor. Am făcut diverse propuneri constructive dar nu am fost luaṭi în seamă. Ascunzându-se în spatele unor articole legislative, discuṭiile dintre cei doi parteneri de dialog social s-au purtat doar în spatele uşilor închise fără transparenṭă către salariaṭi. Iar noi ceilalṭi am cules doar zvonuri şi intoxicări. Din păcate nu putem preciza dacă din neştiinṭă sau din alte motive cei care au participat la aceste discuṭii nu au găsit soluṭii concrete pentru depăşirea crizei actuale prin care trece SNR.

Şi acum ce constatăm ? Că cei doi parteneri de dialog social (conducerea şi SLNR) care au semnat cele mai drastice reduceri de drepturi salariale de când există mişcarea sindicală în această societate, deschid procese peste procese în loc să se aşeze la masa dialogului şi să vină cu soluṭii constructive (dacă au). Dar probabil ca nu au şi atunci cei doi parteneri de dialog social probabil doresc să-şi conserve funcṭiile actuale şi “să dea bine” la imagine în faṭa salariaṭilor. Noi nu ne lăsăm amăgiṭi de asemenea acṭiuni fără o finalitate şi un avantaj concret pentru salariaṭii.

Nu cunoaştem motivele invocate în aceste procese, însă cele două procese intentate de SLNR la Tribunalul Bucureşti împotriva SNR (dosar nr. 39238/3/2016) şi împotriva MCSI (dosar nr. 39138/3/2016) au avut în prima instanṭă acelaşi verdict :” Anulează cererea de chemare în judecată. Cu drept de a formula cerere de reexaminare în termen de 15 zile de la comunicare” respectiv  “Anulează cererea. Cu cerere de reexaminare pentru reclamantă în 15 zile de la comunicare”. 

Procesul intentat de  Directorul General, domnul Mircea Herăstrău în calitate de reclamant la Tribunalul Bucuresti (dosar nr. 44428/3/2016) împotriva Societăṭii Naṭionale de Radiocomunicaṭii  SA , Consiliului de Administraṭie al SNR şi Comisiei Naṭionale pentru Cetăṭenie încă nu are stabilit termenul de judecată.

 Sperăm că această “spălare de rufe” în public să nu însemne declanşarea unor măsuri dure din partea ministerului sau să fie un subiect “gras” pentru presa şi instituṭiile care au avut poziṭii ostile SNR la recentele dezbateri publice referitoare la eliminarea taxei radio-tv. Ar fi fost de aşteptat ca toate părṭile implicate să dea dovadă de maturitate şi responsabilitate înainte de declanşarea acestor acṭiuni publice, pentru că altfel nu vor contribui niciodată la succesul companiei şi la păstrarea locurilor de muncă ale salariaṭilor.

Nu vrem să credem că, în acest timp, “după perdelele puterii”, cineva rîde în hohote de noi toţi, fie că suntem de stînga, fie că suntem de dreapta, căci tirania nu are mîini, ci numai interese personale iar noi suntem doar o permanentă masă de manevră, căreia, din cînd în cînd, i se dă cîte un cap de Moţoc.

Acum la sfârşit de an am dori să vă transmitem obişnuitele bla-bla-bla-uri standard cu "noul an să ne aducă", "să privim cu încredere şi speranṭă", "sănătate şi bucurii", dar nu este cazul. De ce nu este cazul? Vedeṭi bine de ce.